Si prepelitele, ca orice specie crescuta in captivitate, trebuie sa beneficieze de un spatiu optim daca vrem sa obtinem o productie multumitoare si nu vrem niste pasari chinuite, subdezvoltate, bolnave, care se bat si se mananca intre ele (este stiu faptul ca aceasta specie are tendinte de canibalism daca este tinuta in conditii de stress).
In ceea ce priveste nevoia de spatiu, prepelitele nu sunt deloc pretentioase, pe 1 m patrat putand fi tinute pana la 100 de inaripate.
Insa atunci cand vorbim de nevoia de aer, lumina si caldura, lucrurile se schimba. Prepelitele sunt foarte pretentioase la aceste conditii de mediu, in special puietul, iar crescatorul trebuie sa tina seama de aceste aspecte atunci cand proiecteaza si confectioneaza custile necesare fermei sale.
Pentru a respecta nevoia de aer proaspat a acestei specii, custile trebuie sa permita o buna circulatie a aerului, astfel nu se vor confectiona din carton, lemn sau plastic ci din plasa sau sarma in retea, cu podeaua solida (putem baga o blana pe post de podea, chiar este recomandat ca podeaua sa poata fi detasabila pentru a se curata usor).
Dimensiunile medii ale unei custi, pentru o crescatorie in regim intensiv, sunt de 1 m lugime/1 m latine si 05, m inaltime. Intr-un astfel de compartiment pot fi tinute pana la 50-60 de prepelite iar custile pot fi etajate, una peste alta, pentru a maximiza eficienta spatiului.
Ochiurile retelei de sarma/plasa din care sunt confectionate custile trebuie sa fie suficient de largi incat o prepelita adulta sa poata scoate usor capul printre ele, o sa vedem mai jos de ce.
Hranirea si adaparea trebuie luate in calcul atunci cand cumparam sau ne confectionam singuri custile. Pentru eficienta si pentru diminuarea strasului pasarilor, nu este indicat sa punem vasele pentru hrana si adapare in mijlocul custilor (astfel incat pasarile sa se bata intre ele pentru hrana si apa sau sa le verse), ci isi vor lua apa si hrana de pe niste suporturi special din exteriorul custii.
Aceste suporturi trebuie sa se intinda pe toata lungimea peretelui custii, astfel incat pasarile sa poata manca (sau bea) linistite, doar scotand capul prin ochiurile retelei. Astfel se vor evita o serie de neajunsuri, inclusiv pierderea inutila de timp cu inchiderea si deschiderea fiecarei custi in parte la momentul hranirii.
La fel ca si podeaua, este indicat ca aceste accesorii sa fie detasabile pentru a le putea curata usor, in caz de nevoie.
In cazul puietului, custile trebuie sa fie mai calduroase, deci ori le tinem intr-o incapere speciala, calduroasa, ori ne folosim de becuri pozitionate deasupra custilor. Multi crescatori prefera urmatoarea strategie, tin custile cu pui pe ultimele rafturi (in cazul custilor etajate), aproape de sursele de caldura reprezentate de becuri, ulterior, pe masura ce puietul creste, custile lor sunt coborate cu un nivel mai jos, iar locul lor este luat de exemplarele mai crude.
Astfel de custi se pot construi destul de usor.
Nu este neaparata nevoie sa dam banii pe custi din comert, cu ajutorul unor materile refolosibile si cu putina pasiune pentru bricolaj, ne putem construi singuri custile pentru prepelite.
Astfel, fierul beton care zace prin curte si nu ne mai foloseste la nimic, poate fi un material numai bun pentru peretii custilor, bucatile de tabla zincata pot constitui podeaua sau adapatorile (pentru hranitori si adapatori putem folosi si profiluri de aluminiu in U).
Bineinteles ca se pot folosi si alte materiale decat cele mentionate, atata timp cat se indeplinesc conditiile de spatiu, aer si lumina, amintite la inceputul articolului.
Sursa poza: https://prepelite.wordpress.com