Rasa de porci Marele Alb

Marele Alb sau yorkul mare este o rasa de porci obtinuta in comitatul Yorkshire din Anglia, in sec. XIX. Baza genetica de la care s-a plecat au constituit-o rasele locale, cu origini primitive.

Ca si suratele ei mai putin raspandite astazi, Micul Alb si Albul Mijlociu, Marele Alb a fost obtinut prin incrucisari selectionate sub indrumarea crescatorului Joseph Tuley.

In obtinerea acestei rase s-a avut in vedere precocitatea, robustetea, numarul mare de purcei la o fatare si nu in ultimul rand, calitatea carnii. Toate aceste ameliorari vizate de artizanii rasei s-au obtinut cu succes, motiv pentru care in ziua de azi, rasa Marele Alb si hibrizii sai dau majoritatea porcilor domestici, atat in gospodariile individuale cat si in marile crescatorii industriale.

Marele Alb ajunge in Romania dupa 1900, inlocuind treptate din gospodarii rasele indigene ca Stocli, rase inferioare si primitive.

Aspect

Caracteristicile exterioare ale acestei rase sunt: inaltimea la greaban de aproape 1 m, lungimea corpului ce poate trece 1,5 m, culoarea alba a pielii si a parului (mai abundent la vieri, mai rar la scroafe), forma aproape cilindrica a trunchiului, urechile relativ mari, spata larga si bine imbracata in muschi, robostetea animalului si cresterea rapida in greutate.

Aspectul exterior al rasei reflecta ameliorarile ce au fost urmarite de crescatori, un porc carnos, nepretentios, puternic si rezistent.

Aceste caracteristici il deosebesc de rasele primitive, mai mici, mai paroase si mai inchise la culoare, dar il pot confunda usor cu Albul Mijlociu sau cu diversi hibrizi.

Ce il recomanda?

Bineinteles ca succesul si popularitatea acestei rase nu se datoreaza coloritului sau deschis (alb-rozaliu) de unde isi trage numele si nici smocului de par din varful cozii (cu cat rasa e mai pura, cu atat acest smoc e mai pronuntat) ci calitatilor sale economice.

Marele alb este o rasa de carne, cu o proportie destul de echilibrata intre grasime si muschi, ceea ce explica preferintele, crescatorilor si consumatorilor deopotriva, pentru aceasta rasa.

Exemplarele rasei cresc mult si repede, la 4 luni de la fatare, purceii pot ajunge la 50 de kg. Un porc adult ajunge cu usurinta la 100 de kg in urma unei furajari normale, insa daca hranirea se face in mod intensive, exemplarele adulte pot sari si de 500 de kilograme.

De asemeni este o rasa de porci foarte rezistenta, suporta cu usurinta conditiile de stres, clima si nu sunt deloc pretentiosi la mancare. Totusi sunt sensibili la soarele puternic (din cauza lipsei pigmentului din piele si par care le da aceasta culoare alba), motiv pentru care porcii trebuie sa aiba un adapost in care sa poata sta la umbra pe timpul caniculei.

Scroafele sunt foarte prolifice si precoce, dand nastere la aproximativ 10-12 purcei pe an, prima sarcina putand aparea in jurul varstei de 7-8 luni.

Purcelele sunt ceva mai grase decat vierii iar fertilitatea unei scroafe poate fi estimata in functie de lungimea trupului. Cu cat distanta dintre urechi si coada este mai mare, cu atat scroafa are sanse mai mari sa dea nastere unui numar ridicat de purcei. Un pont care ii poate ajuta pe micii crescatori atunci cand decid ce exemplare sa opreasca de prasila.